Firma nu mai e „portofelul” acționarului: 16% pe avantaje personale și noi limite la dividende și împrumuturi

În mediul de afaceri, există un adevăr incomod pe care îl știe toată lumea, dar îl spune rar cineva: între companie și acționar, granița se trasează uneori după nevoie, nu după regulă. Când cash-ul e strâns, apar soluții „interne” — un bun al firmei folosit și acasă, o factură către acționar greu de comparat cu piața, o plată care nu arată ca dividend, dar seamănă izbitor cu un câștig scos din companie. Guvernul vine acum și spune, pe scurt: jocul acesta se scumpește și se îngustează.

De la 1 ianuarie 2026, nu doar impozit pe dividende urcă la 16%, ci și impozitul pe bunurile și serviciile acordate acționarilor/asociaților în interes personal — încadrate ca „venituri din alte surse” — este ridicat la același nivel. În paralel, modificările din Legea societăților pun o a doua barieră, mai greu de ocolit: dacă bilanțul este slăbit, banii nu mai pot ieși spre acționari nici pe ruta dividendelor, nici pe ruta împrumuturilor.

Statul egalizează taxarea: dividend sau avantaj, tot 16% plătești

Ordonanța de urgență adoptată de Executiv mută impozitul pentru bunuri și/sau servicii acordate unui acționar/asociat în folos personal de la 10% la 16%. Cheia este sincronizarea: aceeași dată, 1 ianuarie 2026, marchează și creșterea impozitului pe dividende la 16%. Dacă până acum exista o diferență de tratament care făcea „ocolirile” tentante, această diferență se reduce aproape la zero.

Nu e doar o schimbare de procent, ci o schimbare de mesaj: statul vrea să taxeze efectul, nu forma. Dacă rezultatul este un beneficiu personal din companie, atunci nu mai contează atât de mult cum arată pe hârtie, ci cum se justifică în realitate.

Și mai important: impozitul se reține la sursă. Adică firma trebuie să calculeze și să rețină impozitul în momentul acordării beneficiului. Nu este o taxă pe care o lași pe umerii beneficiarului „să se descurce” mai târziu. Potrivit Profit.ro, măsura este corelată explicit cu majorarea impozitului pe dividende și se aplică începând cu 2026.

„Prețul pieței” devine punctul sensibil: ce poate fi contestat și reîncadrat

Aici se joacă, de fapt, partea grea. „Folos personal” nu înseamnă doar exemplele evidente. Pe lângă bunuri și servicii oferite direct acționarului, ordonanța vizează și situațiile în care firma plătește acționarului pentru bunuri ori servicii la un nivel peste „prețul pieței”. Diferența, în această logică, nu mai e doar un preț mare, ci un avantaj personal mascat.

Cu alte cuvinte, statul împinge relația firmă–acționar în aceeași zonă în care sunt tratate tranzacțiile cu părți afiliate: trebuie să poți demonstra că nu ai „umflat” artificial costuri ca să scoți bani din companie fără să-i numești dividend.

În practică, asta înseamnă mai multe documente și mai puține explicații de tipul „așa am decis noi”. Pentru antreprenori, devine vital să poată arăta că prețul e defensabil, comparabil, justificat economic.

Firmele sunt împinse spre disciplină internă: reguli, proceduri, trasabilitate

Efectul imediat se va vedea în interiorul companiilor. Dacă avantajele personale ajung să fie taxate la fel ca dividendele, iar „prețul pieței” devine o linie roșie, multe firme vor fi forțate să-și creeze reguli acolo unde până acum exista doar obișnuință.

Se conturează trei direcții de schimbare:

• Politici clare pentru utilizarea activelor firmei (ce e business, ce e personal, cum se evidențiază).
• Proceduri de aprobare pentru cheltuieli sensibile și pentru tranzacții cu acționarii.
• Documentare a prețurilor în relația cu părțile afiliate, inclusiv prin comparații de piață.

În traducere liberă: improvizația devine mai scumpă. Iar pentru firmele care au funcționat ani la rând cu separare laxă între companie și proprietar, șocul nu va fi neapărat fiscal, ci cultural.

Legea societăților adaugă frâne: când capitalul scade, se închid ieșirile către acționari

A doua parte a pachetului este, în multe cazuri, mai severă decât creșterea de impozit: restricțiile de drept societar. Modificările recente leagă distribuirea de bani către acționari de sănătatea bilanțului, în special prin indicatorul de activ net.

Pe scurt, când activul net (active minus datorii) scade sub jumătate din capitalul social, apar interdicții care afectează direct două canale importante: restituirea împrumuturilor către acționari/asociați și distribuirea dividendelor până la reîntregire. În plus, firmele care distribuie trimestrial trebuie să respecte reguli de regularizare, iar împrumuturile către acționari/asociați sau persoane afiliate sunt condiționate.

Conform avocatnet.ro, noile reguli vizează explicit împrumuturile, distribuirea de dividende și diminuarea activului net, introducând și sancțiuni care pot deveni relevante în anii următori.

Aceasta este linia de forță: statul nu mai vrea ca firmele subcapitalizate să scoată bani spre proprietari și să lase riscurile în spatele lor.

Cine câștigă, cine pierde: abuzurile sunt ținta, dar presiunea se va simți și în IMM-uri

În logica autorităților, măsurile lovesc în două lucruri: optimizările prin beneficii mascate și subcapitalizarea care permite extrageri de numerar în detrimentul creditorilor. În logica unei părți din piață, însă, efectul va fi mai amplu: IMM-urile care se finanțează din împrumuturi de la acționari pot ajunge mai ușor în blocaje, iar documentarea „prețului pieței” poate deveni o povară în servicii greu de comparat.

Disputa reală nu e despre procent, ci despre echilibru: cât din această disciplină este „curățare” și cât devine rigiditate care apasă și pe firmele fără intenții de ocolire.

2026 e pragul, 2027 poate fi decontul

De la 1 ianuarie 2026, taxarea se vede imediat: 16% pe dividende și 16% pe avantajele personale încadrate ca „alte surse”. În schimb, partea societară își arată colții în ritmul bilanțurilor, al regularizărilor și al controalelor.

De aceea, companiile vor fi împinse să acționeze înainte de praguri, nu după. Pentru multe dintre ele, tema centrală va rămâne administrarea corectă a împrumuturi între firmă și acționari: instrumentul rămâne legal, dar devine mai strâns legat de indicatori bilanțieri, reguli de distribuire și justificare economică.

În esență, Guvernul transmite că firma și acționarul trebuie să arate, și în realitate, ca două entități distincte. Cine a funcționat deja astfel va simți doar o ajustare. Cine a trăit din „elasticitatea” relației va descoperi că, în 2026, elasticul se rupe mult mai ușor.